Remus Miron, dupa Traversarea Tarniței, ediția a 10-a
Stiti voi?... viata asta nu ar mai fi viata daca nu traiesti si momente frumoase! Pentru mine, experienta de traversare inot a "Lacului Tarniţa" (ajunsa astazi la a 10-a editie) este un moment remarcabil!!!. De fiecare data omul se intalneste cu natura, in adevaratul sens al cuvantului.
Desigur, exista multe activitati de weekend in care omul se intalneste cu natura... ma refer la discipline sportive nu la gratare, etc. insa Tarnita are ceva aparte... Tarnita are 6500m, apa are 19-20 de grade Celsius, zona de pornire este mai larga iar pe parcus, se tot ingusteaza. Partea cea mai importanta este ca, apa este foarte curata, este rece (deci densa), iar pe parcursul kilometrilor inotati... odata cu oboseala asezata in umerii tuturor, traversarea devine pe ultimii 3 km, un fel de inot printr-un culoar de verdeata, apa si cer. Padurea usor usor acapareaza coridorul de trecere al inotatorilor iar orizontul se rezuma doar la tine vs natura. In acele 45-50 de minute (sau mai mult, in cazul unora), esti complet singur, nu mai stii de profesie, de specializare, de stres, de lumea urbana, de prostia umana, de nimic. Acolo, ADN-ul din sira spinarii, demult "nebagat in seama" incearca sa-ti readuca cumva aminte, cum este sa alergi dupa hrana, sa vanezi, sa te lupti sa-ti aperi teritoriul, sa fii un fel de om preistoric. Cand toata cursa se termina iar la final alaturi de spotivii elite, gasesti oameni aplaudand poate pentru un lucru pe care nici nu si-l pot imagina, totul te face in acel moment sa-i multumesti celui ce ti-a dat viata, ca ai avut privilegiul sa existi pe planeta asta. Restul, nu mai conteaza pentru cateva clipe... <3
Asadar, anul acesta :
Locul 1 la categoria de varsta (30-39 de ani)
Locul 5 la general (open masculin si feminin)
Locul 5 la general (open masculin si feminin)
Timpul pentru cei aproximativ 6600m a fost de 1h 39min 18sec (anul acesta cu un usor curent din fata)
